Pardo

Pardo (feminin parda) este un termen folosit în fostele colonii portugheze și spaniole din America pentru a se referi la descendenții trirasiali ai europenilor, amerindienilor și africanilor de vest. În unele locuri, aceștia erau definiți ca nefiind nici exclusiv metizo (descendență amerindiană-europeană), nici mulatto (descendență vest-africană-europeană), nici zambo (descendență amerindiană-vest-africană). În Mexicul colonial, pardo „a devenit practic sinonim cu mulatru, pierzându-și astfel o mare parte din referințele sale indigene”. În secolul al XVIII-lea, pardo ar fi putut fi eticheta preferată pentru negritate. Spre deosebire de negro, pardo nu avea nicio asociere cu sclavia. Picturile Casta din Mexicul secolului al XVIII-lea folosesc eticheta negro niciodată pardo pentru a identifica africanii împerecheați cu spaniolii.

Un soldat brazilian pardo, secolul al XVIII-lea

În Brazilia, cuvântul pardo a avut un sens general, încă de la începutul colonizării. În celebra scrisoare a lui Pêro Vaz de Caminha, de exemplu, în care Brazilia a fost descrisă pentru prima dată de portughezi, amerindienii erau numiți „pardo”: „Pardo, gol, fără haine”. Cuvântul a fost folosit de atunci pentru a acoperi amestecuri africane/europene, amestecuri sud-asiatice/europene, amestecuri amerindiene/europene/ sud-asiatice/africane și amerindienii în sine.

De exemplu, Diogo de Vasconcelos, un istoric foarte cunoscut din Minas Gerais, menționează povestea Andresei de Castilhos. Conform relatărilor din secolul al XVIII-lea, Andresa de Castilhos a fost descrisă după cum urmează: „Declar că Andresa de Castilhos, femeia parda … a fost eliberată … este o descendentă a neamurilor native ale țării … Declar că Andresa de Castilhos este fiica unui bărbat alb și a unei femei (creștine) neofite (indigene)”.

Istoricul Maria Leônia Chaves de Resende spune că cuvântul pardo era folosit pentru a clasifica persoanele cu ascendență amerindiană parțială sau totală. Un Manoel, fiul natural al Anei carijó, a fost botezat ca „pardo”; în Campanha, mai mulți amerindieni au fost clasificați ca „pardo”; amerindienii João Ferreira, Joana Rodriges și Andreza Pedrosa, de exemplu, au fost descriși ca „pardo eliberat”; un Damaso se identifică ca „pardo eliberat” al „nativului de pe pământ”; etc. Potrivit lui Chaves de Resende, creșterea populației de pardo în Brazilia îi include pe descendenții amerindienilor și nu doar pe cei de origine africană: „creșterea segmentului ‘pardo’ nu a avut de-a face doar cu descendenții africanilor, ci și cu descendenții amerindienilor, în special carijós și bastarzii, incluși în condiția de ‘pardo'”.

În 2001, istoricul american Muriel Nazzari a observat că categoria „pardo” a absorbit acele persoane de origine amerindiană din registrele din São Paulo: „Această lucrare încearcă să demonstreze că, deși mulți indieni și metiși au migrat, cei care au rămas în São Paulo au ajuns să fie clasificați ca pardos.”

.