Cercetarea calitativă în comunicarea corporatistă

Positivismul este o poziție epistemologică care susține că scopul cunoașterii este de a descrie pur și simplu fenomenele pe care le experimentăm. Scopul științei se rezumă la ceea ce putem observa și măsura. Cunoașterea a tot ceea ce depășește această limită este imposibilă. În viziunea pozitivistă, universul este determinist. Acesta funcționează după legi de cauză și efect pe care le-am putea discerne dacă aplicăm abordarea unică a metodei științifice. Știința este în mare parte o afacere mecanică. Abordarea cheie a metodei științifice este experimentul, încercarea de a discerne legile naturale prin manipulare și observare directă.

Dintre timp însă, începând cu partea de mijloc a secolului XX, lucrurile s-au schimbat în viziunea noastră asupra științei. Probabil cel mai important a fost trecerea noastră de la pozitivism la ceea ce se numește post-pozitivism. Postpozitivismul recunoaște că modul în care oamenii de știință gândesc și lucrează și modul în care noi gândim în viața de zi cu zi nu sunt distinct diferite. Raționamentul științific și raționamentul de bun simț sunt, în esență, același proces. Nu există nicio diferență de natură între cele două, ci doar o diferență de grad. Postpozitivismul recunoaște că orice observație este failibilă și are erori și că orice teorie este revizuibilă. Acolo unde pozitivistul credea că scopul științei este de a descoperi adevărul, post-pozitivistul crede că scopul științei este de a menține constant obiectivul de a avea dreptate cu privire la realitate, chiar dacă nu putem atinge niciodată acest scop.

.